- hâtru
- HÂTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (Om) glumeţ, mucalit, poznaş. 2. (Om) isteţ, deştept. ♦ (Om) şiret, viclean. – Din ucr. chytryj.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Hâtru ≠ prostTrimis de siveco, 12.09.2007. Sursa: AntonimeHÂTRU adj. v. ager, deştept, dibaci, glumeţ, hazliu, inteligent, iscusit, isteţ, îndemînatic, poznaş, priceput, şiret, şmecher, vesel, viclean.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehâtru adj. m., s. m. (sil. -tru), art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; f. sg. hâtră, g.-d. art. hâtrei, pl. hâtreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHÂTR//U hâtruă (hâtrui, hâtrue) şi substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie (trăgând foloase); şiret; şmecher. 2) Care vădeşte inteligenţă; ager la minte; deştept; inteligent. /<ucr. chytryiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhîtru (hấtră), adj. – Viclean, şmecher, şiret. – Megl. itru. sl. chytrŭ (Cihac, II, 138; Conev 99), cf. bg. hităr, ceh. chytrý, rus. chytrĭ. – Der. hîtrie, s.f. (şiretenie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.