- şmecher
- ŞMÉCHER, -Ă, şmecheri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ştie să iasă din încurcături, pe care nu-l poţi păcăli; abil; isteţ, dezgheţat; şiret, şarlatan. – Din germ. Schmecker "persoană cu gust rafinat".Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa: DEX '98ŞMÉCHER adj. 1. şiret, viclean, (înv. şi reg.) marghiol, (reg.) şpilăr, (Mold. şi Bucov.) hâtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoţoman, pişicher, şmecheros. (E cam şmecher dumnealui!) 2. abil, şiret, viclean, (pop.) mehenghi. (Om şmecher.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşmécher adj. m., s. m., pl. şmécheri; f. sg. şmécheră, pl. şméchereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞMÉCHER şmecheră (şmecheri, şmechere) 1) şi substantival (despre persoane) Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; viclean; hâtru; şiret. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă prefăcătorie; caracterizat prin abilitate; şiret. Zâmbet şmecher. /<germ. SchmeckerTrimis de siveco, 30.03.2007. Sursa: NODEXşmécher (-ră), adj. – Viclean, şiret. germ. Schmecker "om cu gust" (Tiktin). – Der. şmecherie, s.f. (truc, şiretenie, viclenie; vorbă de şmecher, argou); şmecheresc, adj. (de şmecher); teşmecherie, s.f. (Mold., truc), a cărui der. nu este clară.Trimis de blaurb, 25.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.