abil

ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Şmecher, descurcăreţ. – Din fr. habile, lat. habilis.

Trimis de renata_andra, 27.03.2002. Sursa: DEX '98



abíl¹, -ă adj. 1. îndemânatic, dibaci, priceput. 2. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege. (< fr. habile, lat. habilis)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



-ábil² elem. "posibil" (< fr. -able, cf. lat. abilis)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



Abil ≠ inabil, neîndemânatic, stângaci

Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Antonime



ABÍL adj. 1. v. îndemânatic. 2. (fam.) descurcăreţ. (Omabil.) 3. şiret, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Tânăr abil.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



abíl adj. m., pl. abíli; f. sg. abílă, pl. abíle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ABÍL abilă (abili, abile) 1) şi adverbial Care vădeşte agerime (în mişcări); dibaci; iscusit; îndemânatic. Persoană abilă. 2) Care este făcut cu dibăcie şi inteligenţă; iscusit. 3) rar Care se orientează uşor în situaţii diferite; descurcăreţ. /<fr. habile, lat. habilis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABÍL, -Ă adj. 1. Îndemânatic, dibaci, priceput, iscusit. ♦ Şmecher. 2. (jur.; despre o persoană) Care îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept. [cf. fr. habile, lat. habilis].

Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN



ábíl (abílă), adj. – Dibaci, iscusit. < fr. habile. Accentul este indiferent. – Der. abilita, vb.; abilitate, s.f., din fr.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER