şmecheri

şmecheri
ŞMECHERÍ, şmecheresc, vb. IV. 1. tranz. A păcăli, a înşela (printr-o şmecherie). 2. tranz. şi refl. (fam.) A face să devină sau a deveni şmecher, isteţ. – Din şmecher.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞMECHERÍ vb. v. ademeni, amăgi, escroca, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, pungăşi, purta, trişa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şmecherí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şmecherésc, imperf. 3 sg. şmechereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şmechereáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ŞMECHER//Í şmecheriésc tranz. pop. A da un neadevăr drept adevăr (recurgând la o şmecherie); a induce în eroare; a trage pe sfoară; a păcăli; a amăgi; a înşela; a minţi. /Din şmecher
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ŞMECHER//Í mă şmecheriésc intranz. pop. A-şi însuşi deprinderi de om descurcăreţ; a deveni şmecher. /Din şmecher
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • şmecher — ŞMÉCHER, Ă, şmecheri, e, adj. (Adesea substantivat) Care ştie să iasă din încurcături, pe care nu l poţi păcăli; abil; isteţ, dezgheţat; şiret, şarlatan. – Din germ. Schmecker persoană cu gust rafinat . Trimis de LauraGellner, 29.03.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • şmecheresc — ŞMECHERÉSC, EÁSCĂ, şmechereşti, adj. De şmecher, care aparţine şmecherilor, privitor la şmecheri, ca şmecherii. – Şmecher + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  şmecherésc adj. m., f. şmechereáscă; pl. m. şi …   Dicționar Român

  • şmecherire — ŞMECHERÍRE, şmecheriri, s.f. Acţiunea de a (se) şmecheri şi rezultatul ei. – v. şmecheri. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  şmecheríre s. f., g. d. art. şmecherírii; pl. şmecheríri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • albaneagra — álba neágra (joc) ( nea gra) s.f. art., neart. álbă neágră Trimis de CristinaDianaN, 28.10.2008. Sursa: DOOM 2  alba neagra expr. joc de noroc ilegal, practicat de şmecheri pe stradă, la care trecătorii sunt momiţi să participe, iar apoi sunt… …   Dicționar Român

  • escroca — ESCROCÁ, escrochez, vb. I. tranz. A obţine, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înşela; a săvârşi o escrocherie. – Din fr. escroquer. Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX 98  ESCROCÁ vb. a înşela, a pungăşi, (Mold.) a …   Dicționar Român

  • fraieri — FRAIERÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa. Trimis de siveco, 21.12.2008. Sursa: Sinonime  A FRAIER//Í fraieriésc tranz. fam. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la o… …   Dicționar Român

  • induce — INDÚCE, indúc, vb. III. tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ♢ expr. A induce în eroare = a înşela, a amăgi. ♦ (log.) A face un raţionament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducţie electromagnetică. [part.… …   Dicționar Român

  • pungăşi — PUNGĂŞÍ, pungăşesc, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (fam.) A (se) fura, a (se) înşela, a (se) escroca. – Din pungaş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PUNGĂŞÍ vb. 1. a( l) fura, (pop.) a( l) pungui, (înv.) a( l) pungi. (Umblă să… …   Dicționar Român

  • purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… …   Dicționar Român

  • vicleni — VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. (înv. şi pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. tranz. (înv.) A trăda, a înşela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”