pungaş — PUNGÁŞ, pungaşi, s.m. Hoţ de buzunare; p. gener. hoţ. ♦ Om şmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 PUNGÁŞ s. 1. v. hoţ. 2. v. borfaş. 3. v. escroc … Dicționar Român
pungui — PUNGUÍ vb. v. fura, pungăşi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime punguí, punguiésc şi púngui, vb. IV 1. (pop.) a pungăşi. 2. (refl.; reg.) a se căuta, a se scotoci prin buzunare de bani. 3. (reg.) a pungăli, a coase prost, de … Dicționar Român
pungăşeală — PUNGĂŞEÁLĂ, pungăşeli, s.f. (fam.) Faptul de a (se) pungăşi. – Pungăşi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 PUNGĂŞEÁLĂ s. 1. v. furt. 2. v. escrocherie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bojoc — BOJÓC, bojoci, s.m. (pop.) Plămân (mai ales de animale). ♢ expr. (fam.) E numai bojoci = e foarte slab, dar foarte activ şi plin de pasiune şi entuziasm. [var.: (reg.) bojóg s.m.] – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
coţcări — COŢCĂRÍ vb. v. escroca, înşela, pungăşi. Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
escroca — ESCROCÁ, escrochez, vb. I. tranz. A obţine, a dobândi prin mijloace frauduloase bunuri străine, a înşela; a săvârşi o escrocherie. – Din fr. escroquer. Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX 98 ESCROCÁ vb. a înşela, a pungăşi, (Mold.) a … Dicționar Român
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
grant — s. n., pl. gránturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic GRANT granturi n. Subvenţie acordată (de stat, de o organizaţie etc.) unei persoane, unei instituţii. /<engl. grant Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … … Dicționar Român
măzdri — măzdrí, pers. 3 sg. măzdréşte, vb. IV (reg., înv.) a pungăşi, a înşela. Trimis de blaurb, 06.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
potlog — POTLÓG, potloage, s.n. Bucată de piele cu care se cârpeşte încălţămintea; petic. – Din bg., scr. podlog. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 POTLÓG s. (reg.) tălpig. (potlog pentru cârpit opincile.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român