mustrare

mustrare
MUSTRÁRE, mustrări, s.f. Acţiunea de a (se) mustra şi rezultatul ei; dojană. ♦ Sancţiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de serviciu şi căruia i se recomandă să ia măsuri de îndreptare. ♢ Mustrare de conştiinţă = (mai ales la pl.) părere de rău, remuşcare, căinţă. – v. mustra.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mustrare ≠ laudă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MUSTRÁRE s. 1. v. certare. 2. v. ceartă. 3. v. regret.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mustráre s. f., g.-d. art. mustrării; pl. mustrări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MUSTR//ÁRE mustrareări f. 1) v. A MUSTRA. 2) Sancţiune administrativă disciplinară aplicată cuiva. /v. a mustra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

  • admonestare — ADMONESTÁRE, admonestări, s.f. Acţiunea de a admonesta şi rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conţine o mustrare etc. adresată cuiva; admonestaţie, admoniţiune (2). – v. admonesta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… …   Dicționar Român

  • lecţie — LÉCŢIE, lecţii, s.f. 1. Formă de bază a organizării activităţii instructiv educative din şcoală, desfăşurată cu o clasă de elevi, într un timp determinat, sub conducerea unui învăţător sau a unui profesor în conformitate cu programa de… …   Dicționar Român

  • reprehensiune — REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; (reproş) blam. [pr.: si u ] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con damnare, dezaprobare,… …   Dicționar Român

  • apostrofă — APOSTRÓFĂ1, apostrofe, s.f. 1. Imputare, mustrare adresată cuiva (pe un ton violent). 2. Figură retorică sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, întrerupându şi brusc cursul expunerii, se adresează direct unei persoane sau unui lucru… …   Dicționar Român

  • avertisment — AVERTISMÉNT, avertismente, s.n. 1. Înştiinţare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancţiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară şi prin care se atrage atenţia acestuia că va fi …   Dicționar Român

  • imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… …   Dicționar Român

  • morală — MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2 …   Dicționar Român

  • observaţie — OBSERVÁŢIE, observaţii, s.f. 1. Procedeu al cunoaşterii ştiinţifice care constă în contemplarea metodică şi intenţionată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”