admonester — [ admɔnɛste ] v. tr. <conjug. : 1> • amonester mil. XIIe; égalt monester, a. fr.; lat. pop. ° admonestare, du lat. class. monere « avertir » ♦ Dr. ou littér. Réprimander sévèrement, sans condamner, mais en avertissant de ne pas recommencer … Encyclopédie Universelle
admonestaţie — ADMONESTÁŢIE, admonestaţii, s.f. (Rar) Admonestare. – Din fr. admonestation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADMONESTÁŢIE s. v. ceartă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime admonestáţie s. f. (sil. ţi e), art.… … Dicționar Român
admoniţiune — ADMONIŢIÚNE, admoniţiuni, s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [pr.: ţi u ] – Din fr. admonition, lat. admonitio, onis. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98 admoniţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art.… … Dicționar Român
admonish — transitive verb Etymology: Middle English admonesten, from Anglo French amonester, from Vulgar Latin *admonestare, alteration of Latin admonēre to warn, from ad + monēre to warn more at mind Date: 14th century 1. a. to indicate duties or… … New Collegiate Dictionary
admonish — admonisher, n. admonishingly, adv. admonishment, n. /ad mon ish/, v.t. 1. to caution, advise, or counsel against something. 2. to reprove or scold, esp. in a mild and good willed manner: The teacher admonished him about excessive noise. 3. to… … Universalium
admonester — (a dmo nè sté) Voy. admonéter. admonéter ou admonester (a dmo né té ou a dmo nè sté. Les deux prononciations sont usitées. Dans le XVIe s. Bèze prononce amonester, et Palsgrave, p. 23, écrit ammonester et prononce les deux m. La syllabe ne, dans… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
admonéter — ou admonester (a dmo né té ou a dmo nè sté. Les deux prononciations sont usitées. Dans le XVIe s. Bèze prononce amonester, et Palsgrave, p. 23, écrit ammonester et prononce les deux m. La syllabe ne, dans admonéter, prend l accent grave quand la… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
beşteleală — BEŞTELEÁLĂ s.f. (fam.) Faptul de a beşteli. Beşteli + suf. eală. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BEŞTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva … Dicționar Român
ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98 CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere … Dicționar Român
