minciună — MINCIÚNĂ, minciuni, s.f. 1. Denaturare intenţionată a adevărului având de obicei ca scop înşelarea cuiva; neadevăr. ♢ expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A… … Dicționar Român
ploscă — PLÓSCĂ, ploşti, s.f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund şi turtit, cu gâtul scurt şi strâmt, în care se ţine băutură şi care se poartă atârnat de o curea. ♢ expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu… … Dicționar Român
mincinos — MINCINÓS, OÁSĂ, mincinoşi, oase, adj. 1. (Adesea substantivat), Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ţine de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ (fig.) Amăgitor, înşelător; himeric. – Minciună… … Dicționar Român
minţi — MINŢÍ, mint, vb. IV. 1. intranz. A face afirmaţii care denaturează în mod intenţionat adevărul, a spune minciuni. ♢ expr. (fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele n loc, de ţi stă ceasul, de ngheaţă apele), se spune despre un om foarte mincinos … Dicționar Român
gogonat — GOGONÁT, Ă, gogonaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte, părţi de obiecte etc.) Care are o formă (relativ) sferică, umflată; gogoneţ. 2. fig. (Mai ales despre minciuni, gafe) Mare, exagerat. – Gogon (reg. mic obiect sferic – et. nec.) + suf. at. Trimis … Dicționar Român
inventa — INVENTÁ, inventez, vb. I. tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a… … Dicționar Român
minţire — A MINŢÍ mint 1. tranz. A induce în eroare (recurgând la minciuni); a face să ia un neadevăr drept adevăr; a înşela; a păcăli; a amăgi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amăgi. /<lat. mentiri Trimis de siveco, 15.01.2008. Sursa:… … Dicționar Român
poveste — POVÉSTE, poveşti, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă; basm; p. ext. naraţiune cuprinzând fapte posibile sau… … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
trombon — TROMBÓN, tromboane, s.n. 1. Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru şi mai puternic decât aceasta. 2. (fam. şi peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. (Fam,; la pl.) Minciuni;… … Dicționar Român
