poveste

POVÉSTE, poveşti, s.f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste şi în care binele triumfă; basm; p. ext. naraţiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ♢ expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneală, nici vorbă (să fie aşa). A sta (sau a se apuca) de poveşti = a sta de vorbă îndelung, a sta la taifas. (pop. şi fam.) A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea şi povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o păţanie (negativă) etc. ♦ Născocire, scornitură, minciună. ♢ loc. vb. A spune poveşti = a minţi. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripeţiilor, a vieţii cuiva. 3. Întâmplare, fapt, problemă (care atrage atenţia, care merită atenţie). ♢ expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Aşa ţi-e povestea? = aşa stau lucrurile? asta e situaţia? 4. (pop.) Proverb, zicătoare, maximă. ♢ expr. Povestea vorbei (sau a cântecului etc.) = expresie des repetată, devenită proverbială; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.

Trimis de oprocopiuc, 02.04.2009. Sursa: DEX '98



POVÉSTE s. 1. v. naraţiune. 2. v. basm. 3. invenţie, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scor-nire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, braşoavă, (fam. fig.) basm, gogoaşă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă poveste.) 4. v. chestiune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



POVÉSTE s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



povéste s. f., g.-d. art. povéştii; pl. povéşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POVÉ//STE povesteşti f. 1) Creaţie epică populară, mai ales în proză, în care se redau diferite întâmplări fantastice, cu personaje imaginare aflate în luptă cu forţe supranaturale; basm. poveste umoristică. ♢ Ca în (sau din) poveste (sau povesteşti) cum nu există în realitate. A sta la (sau a se apuca de) povesteşti a pălăvrăgi; a flecări. povestestea cu cocoşul roşu v. COCOŞ. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste, a-i merge (sau a i se duce) cuiva vestea şi povestestea a se face cunoscut, mai ales prin fapte reprobabile. 2) Istorisire a păţaniilor sau a vieţii cuiva; istorie. ♢ (Asta-i) poveste veche este o istorie cunoscută, răsuflată. 3) Afirmaţie nesocotită; scornitură. ♢ (Toate astea-s) povesteşti (toate acestea sunt) minciuni. A spune (sau a îndruga la) povesteşti a spune (la) minciuni. 4) Întâmplare deosebită; eveniment. ♢ Ce (mai) veste-poveste? ce noutăţi mai sunt? Aşa ţi-e povestestea? a) aşa îmi eşti?; aşa stau lucrurile? [G.-D. poveştii] /<sl. povĕsti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



povéste (povéşti), s.f. – 1. Naraţiune. – 2. Istorisire, fabulă, povestire fantastică. – 3. Faimă, reputaţie. sl. povĕstĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 454), cf. veste. – Der. povesti, vb. (a istorisi, a nara); povestaş (var. povestitor), s.m. (persoană care spune sau scrie poveşti). Din rom. provin săs. poweste "poveste", powestin "a povesti".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER