- minciunea
- MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s.f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MINCIUNEÁ s. minciună, minciunică, scovardă, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pancovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o minciunea.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeminciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMINCIUN//EÁ minciuneaéle f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit şi prăjit în multă grăsime; uscăţică. /minciună + suf. minciuneaeaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.