- pup
- PUP1, pupi, s.m. (fam. şi în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv).Trimis de ana_zecheru, 02.09.2008. Sursa: DEX '98PUP2 interj. v. pu.Trimis de ana_zecheru, 02.09.2008. Sursa: DEX '98PUP s. v. boboc, calotă, căpiţă, cifoză, ciuciulete, claie, coc, cocoaşă, gibozitate, gură, minciună, minciunea, minciunică, moţ, mugur, ochi, porcoi, sărut, sărutare, scovardă, stog, uscăţea, uscăţică, zbârciog.Trimis de siveco, 02.09.2008. Sursa: Sinonimepup s. m., pl. pupiTrimis de siveco, 02.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficPUP pupi m. (în limbajul copiilor) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecţiune. /v. a pupaTrimis de siveco, 02.09.2008. Sursa: NODEXPUP2, pupuri, s.n. (reg.) 1. (În expr.) A şedea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoaşă. 3. Pâine mică, mălai copt în cenuşă; turtă, boţ. – magh. pup "gheb".Trimis de gall, 02.09.2008. Sursa: DLRMpup (púpi), s.m. – 1. Boboc, mugure. – 2. Pîine coaptă în spuză. – 3. Zbîrciog (Morchella). – 4. Pistrui, aluniţă. – 5. Model de cusătură în cerc. Creaţie expresivă, var. a lui pop, cf. coc. Der. din sl. pąpū "buric, mugure" (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 299; Byhan 326; Tiktin), cf. bg., rus. pup, sb., cr. pup(a), ar explica numai primul sens. Der. din lat. pŭppa "tîţă, mugure" (Puşcariu 1403; REW 6854) nu pare mai convingătoare; coincidenţele se explică prin izvorul comun expresiv, cf. ngr. πούπη "cocoaşă", alb. pupë "moţ". Der. pupa, vb. (a săruta; familiar, a obţine, a căpăta), cuvînt infantil şi familiar, a cărui der. din lat. *pŭppāre "a suge" ‹ pŭppa "sîn" (Puşcariu, Cov. lit., 1905, 299; Puşcariu 1403; Candrea-Dens., 1475; REW 6854; Pascu, Arhiva, XVI, 1905), cf. it. poppare, pare improbabilă; pupat (var. familiară pupic, pupui), s.n. (sărut); pupăcios (var. pupător), adj. (care sărută mult); pupătură, s.f. (sărut); împupi, vb. (Trans., a încolţi, a înmuguri); pupuică, s.f. (vlăstar, puicuţă), contaminare a lui pup cu puică; popui, s.n. (Trans., cocoaşă), pe care Tiktin şi Candrea îl puneau în legătură cu mag. pup; pupăi, vb. (a face ca pupăza; a flecări, a cleveti); pupui, vb. (a şopti). cf. pop, pupăză.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.