Dicționar Român. 2013.
artificial — ARTIFICIÁL, Ă, artificiali, e, adj. 1. Care imită un produs al naturii, care nu este natural; artificios, contrafăcut. 2. Nesincer, prefăcut, factice. 3. (Adesea adverbial) Care este făcut după criterii subiective, arbitrare. Clasificare… … Dicționar Român
manierat — MANIERÁT, Ă, manieraţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă şi cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedeşte bună creştere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat,… … Dicționar Român
întors — ÎNTÓRS1 s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – v. întoarce. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNTÓRS2, OÁRSĂ, întorşi, oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare … Dicționar Român
artificiu — ARTIFÍCIU, artificii, s.n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă). ♢ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurtă şi mai ingenioasă decât… … Dicționar Român
artistic — ARTÍSTIC, Ă, artistici, ce, adj. Care aparţine artei, privitor la artă, din domeniul artei. ♦ (Adesea adverbial) Executat cu artă, cu talent. – Din fr. artistique. Trimis de cata, 05.03.2004. Sursa: DEX 98 ARTÍSTIC adj. 1. v. literar. 2.… … Dicționar Român
cuvântăreţ — CUVÂNTĂRÉŢ, EÁŢĂ, cuvântăreţi, e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbeşte frumos, meşteşugit. – Cuvânta + suf. ăreţ. Trimis de gudovan, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 CUVÂNTĂRÉŢ adj. v. vorbitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
lustruit — LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – v. lustrui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUSTRUÍT2, Ă, lustruiţi, te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ fig. (peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meşteşugit, căutat, artificial. – v … Dicționar Român
meşteşuguit — meşteşuguít, ă, adj. (înv.) meşteşugit. Trimis de blaurb, 07.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
măiestru — MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieştri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră =… … Dicționar Român
potrivit — POTRIVÍT1 s.n. Potrivire; aranjare, aşezare. – v. potrivi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POTRIVÍT2, Ă, potriviţi, te, adj. 1. Care are însuşiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva;… … Dicționar Român
