- meşteşugire
- MEŞTEŞUGÍRE, meşteşugiri, s.f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acţiunea de a meşteşugi şi rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, şiretlic, vicleşug. 2. (înv. şi pop.; concr.) Meşteşug (II 2). – v. meşteşugi.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MEŞTEŞUGÍRE s. v. abilitate, complot, conjuraţie, conspiraţie, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, intrigă, iscusinţă, isteţie, isteţime, în-demânare, maşinaţie, pricepere, ştiinţă, talent, uneltire, uşurinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemeşteşugíre s. f., g.-d. art. meşteşugírii; pl. meşteşugíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.