martiriu — MARTÍRIU, martirii, s.n. Suferinţă, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ♢ fig. Suferinţă morală mare. – Din lat. martyrium. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
martir — MARTÍR2, Ă, martiri, e s.m., s.f. Persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ spec. Mucenic (al bisericii). ♦ p. gener. Persoană care îndură persecuţii, un tratament inuman,… … Dicționar Român
martirism — MARTIRÍSM s. v. martiraj, martiriu, mucenicie, supliciu. Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mucenicie — MUCENICÍE s.f. Viaţa de suferinţă, de chin a mucenicului2 (1); p. gener. suferinţă extremă, martiriu, chin. – Mucenic2 + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUCENICÍE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. şi … Dicționar Român
mucenie — MUCENÍE s. v. martiraj, martiriu, muce nicie, supliciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mucenire — MUCENÍRE s. v. martiraj, martiriu, muce nicie, supliciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în … Dicționar Român
patimă — PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură. ♢… … Dicționar Român
strădanie — STRĂDÁNIE, strădanii, s.f. Silinţă, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduinţă, străduială. – Din sl. stradanije. Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX 98 STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă,… … Dicționar Român