- mucenire
- MUCENÍRE s. v. martiraj, martiriu, muce-nicie, supliciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
mucenicie — MUCENICÍE s.f. Viaţa de suferinţă, de chin a mucenicului2 (1); p. gener. suferinţă extremă, martiriu, chin. – Mucenic2 + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MUCENICÍE s. martiraj, martiriu, supliciu, (rar) martir, (înv. şi … Dicționar Român