- mărturie
- MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în fapta unui martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie. ♢ expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de faţă, a fi martor. ♦ (înv.) Mărturisire a credinţei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraş pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CORTUL MĂRTURÍEI s. v. tabernacul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRTURÍE s. 1. v. depoziţie. 2. v. probă. 3. v. adeverinţă. 4. v. dovadă. 5. atestare, dovadă, probă. (Iată o mărturie elocventă pentru cele arătate.)Trimis de siveco, 22.02.2009. Sursa: SinonimeMĂRTURÍE s. v. cunoştinţă, informaţie, învăţătură, martir, martiraj, martiriu, martor, mucenic, mucenicie, normă, precept, principiu, regulă, supliciu, ştire, veste.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemărturíe s.f., art. mărturía, g.-d. art. mărturíei; pl. mărturíi, art. mărturíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMĂRTURÍ//E mărturiei f. 1) Declaraţie a unui martor în faţa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susţine părerile cuiva; depoziţie; mărturisire. 2) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; probă. /martur pop. + suf. mărturieieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.