mărturie

mărturie
MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în fapta unui martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie. ♢ expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de faţă, a fi martor. ♦ (înv.) Mărturisire a credinţei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraş pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CORTUL MĂRTURÍEI s. v. tabernacul.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MĂRTURÍE s. 1. v. depoziţie. 2. v. probă. 3. v. adeverinţă. 4. v. dovadă. 5. atestare, dovadă, probă. (Iată o mărturie elocventă pentru cele arătate.)
Trimis de siveco, 22.02.2009. Sursa: Sinonime

MĂRTURÍE s. v. cunoştinţă, informaţie, învăţătură, martir, martiraj, martiriu, martor, mucenic, mucenicie, normă, precept, principiu, regulă, supliciu, ştire, veste.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mărturíe s.f., art. mărturía, g.-d. art. mărturíei; pl. mărturíi, art. mărturíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MĂRTURÍ//E mărturiei f. 1) Declaraţie a unui martor în faţa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susţine părerile cuiva; depoziţie; mărturisire. 2) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; probă. /martur pop. + suf. mărturieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • mãrturíe — s.f., art. mãrturía, g. d. art. mãrturíei; pl. mãrturíi, art. mãrturíile …   Romanian orthography

  • probă — PRÓBĂ, probe, s.f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♢ Probă cu martori = susţinere prin martori a unei afirmaţii în faţa instanţelor de judecată. ♢ loc. vb. A da probă (sau probe) de …   Dicționar Român

  • depoziţie — DEPOZÍŢIE, depoziţii, s.f. Declaraţie a unui martor în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la fapte ce i sunt cunoscute prin propriile i simţuri (văz, auz) şi de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă;… …   Dicționar Român

  • testimoniu — TESTIMÓNIU, testimonii, s.n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverinţă. – Din lat. testimonium. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TESTIMÓNIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă,… …   Dicționar Român

  • declaraţie — DECLARÁŢIE, declaraţii, s.f. 1. Mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. ♢ Verb de declaraţie = verb care denumeşte acţiunea de a vorbi sau de a gândi. ♦ Act oficial prin… …   Dicționar Român

  • dovadă — DOVÁDĂ, dovezi, s.f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ♢ loc. adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ♢ loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ …   Dicționar Român

  • martor — MÁRTOR, Ă, martori, e, s.m. şi f. 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuţie, la un eveniment etc. (şi care poate relata sau atesta cum au decurs faptele). ♢ expr. Dumnezeu mi e martor! = jur că spun adevărul! 2.… …   Dicționar Român

  • atestare — ATESTÁRE, atestări, s.f. Acţiunea de a atesta şi rezultatul ei. – v. atesta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ATESTÁRE s. 1. v. confirmare. 2. v. dovadă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  atestáre s. f …   Dicționar Român

  • depune — DEPÚNE1, depún, vb. III. 1. tranz. A lăsa un obiect din mână, punându l undeva. ♢ expr. A depune bani (la o instituţie bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituţie bancară). A depune mandatul = a renunţa la o însărcinare… …   Dicționar Român

  • document — DOCUMÉNT, documente, s.n. 1. Act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. 2. Text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind la cunoaşterea unui fapt real… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”