- depoziţie
- DEPOZÍŢIE, depoziţii, s.f. Declaraţie a unui martor în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simţuri (văz, auz) şi de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie. [var.: depoziţiúne s.f.] – Din fr. déposition, lat. depositio, -onis.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEPOZÍŢIE s. (jur.) declaraţie, mărturie, mărturi-sire, (rar) confesiune, (înv.) mărturisanie, tacrir. (depoziţie unui martor în instanţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedepozíţie s. f. → poziţieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDEPOZÍŢI//E depoziţiei f. Declaraţie făcută de un martor în faţa organelor de anchetă sau a instanţei judecătoreşti, conţinând fapte cunoscute de el, care pot contribui la lămurirea cauzei; mărturie. [art. depoziţia; G.-D. depoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déposition, lat. depositio, depoziţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEPOZÍŢIE s.f. Declaraţie, mărturie în justiţie (făcută mai ales în calitate de martor). [gen. -iei, var. depoziţiune s.f. / cf. fr. déposition, lat. depositio].Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DNDEPOZÍŢIE s. f. (jur.) declaraţie făcută în calitate de martor; mărturie. (< fr. déposition, lat. depositio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.