- confesiune
- CONFESIÚNE, confesiuni, s.f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credinţă a unei ramuri a bisericii creştine. 2. Religie, cult. [pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98CONFESIÚNE s. 1. v. destăinuire. 2. v. cult.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCONFESIÚNE s. v. declaraţie, depoziţie, mărturie, mărturisire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconfesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. confesiúnii; pl. confesiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONFESIÚN//E confesiunei f. 1) Comunicare a unor fapte sau gânduri ascunse; spovedanie; confidenţă. 2) Ritual creştin constând în mărturisirea păcatelor pentru a obţine iertarea lor; spovedanie. 3) Formă a conştiinţei sociale, în care realitatea este reflectată şi interpretată ca fiind dependentă de forţe şi fiinţe supranaturale; religie; cult; credinţă. 4) Scriere literară cu caracter autobiografic, în care autorul este de o sinceritate totală. [art. confesiunea; G.-D. confesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. confession, lat. conffesio, confesiuneonisTrimis de siveco, 17.05.2005. Sursa: NODEXCONFESIÚNE s.f. 1. Mărturisire, destăinuire a unor gânduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. 2. Religie, credinţă religioasă, cult. [var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONFESIÚNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ♢ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.