confesiv

CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Li vr.) De confesiune. – Din confesa.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONFESÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de confesiune. [< confes(iune) (iune) + -iv].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN