religie

religie
RELÍGIE, religii, s.f. 1. Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă. ♦ fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în şcoală, având ca scop educarea şi instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.
Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98

RELÍGIE s. v. cult.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RELÍGIE s. v. crez.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

relígie s. f. (sil. -gi-e), art. relígia (sil. -gi-a), g.-d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (sil. -gi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RELÍGI//E religiei f. Credinţă în existenţa unei forţe supranaturale (care implică un ansam-blu de acte rituale) şi adorarea ei. [G.-D. religiei; Sil. -gi-e] /<fr. religion, lat. religio, religieonis, germ. Religion
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RELÍGIE s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale, constituind o reflectare imaginară a realităţii naturale şi sociale; confesiune; credinţă într-o divinitate. 2. (fig.) Crez; cult. [gen. -iei, var. religiune s.f. / cf. lat. religio, fr. religion, it. religione].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

RELÍGIE s. f. 1. formă a conştiinţei sociale caracterizată prin credinţa într-o divinitate, într-o fiinţă supranaturală, creatoare şi guvernatoare a cosmosului şi prin oficierea unui cult; confesiune. 2. (fig.) crez; cult; lucru sfânt. (< fr. religion, lat. religio, germ. Religion)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • relígie — s. f. (sil. gi e), art. relígia (sil. gi a), g. d. art. relígiei; pl. relígii, art. relígiile (sil. gi i ) …   Romanian orthography

  • religie, niet-christelijke — afkodrey …   Woordenlijst Sranan

  • lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… …   Dicționar Român

  • cult — CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de… …   Dicționar Român

  • mozaism — MOZAÍSM s.n. Religie monoteistă (practicată de evrei), ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament; religie mozaică; iudaism. – Din fr. mosaïsme, it. mosaismo. Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX 98  MOZAÍSM s. (bis.) iudaism.… …   Dicționar Român

  • profan — PROFÁN, Ă, profani, e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă …   Dicționar Român

  • religios — RELIGIÓS, OÁSĂ, religioşi, oase, adj. Care ţine de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [pr.: gi os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • Jan van der Lans — Infobox Scientist name = Jan van der Lans image width = caption = birth date = birth date|1933|7|10|mf=y birth place = The Hague, Netherlands death date = 2002 death place = Netherlands residence = Netherlands nationality = Dutch field =… …   Wikipedia

  • budism — BUDÍSM, s.n. Religie apărută în India în sec. V VI î.cr. şi atribuită lui Buddha, care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii, propovăduind renunţarea la orice plăceri. – Din fr. bouddhisme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • confesiune — CONFESIÚNE, confesiuni, s.f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. ♦ Scriere care… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”