- martir
- MARTÍR2, -Ă, martiri, -e s.m., s.f. Persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ spec. Mucenic (al bisericii). ♦ p. gener. Persoană care îndură persecuţii, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr. martyr.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MARTÍR1, martire, s.n. (Rar) Martiriu. – Din fr. martyr.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MARTÍR s. v. mucenic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMARTÍR s. v. martiraj, martiriu, mucenicie, supliciu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemartír (persoană) s. m., pl. martíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmartír (martiriu) s. n., pl. martíreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMARTÍR martiră (martiri, martire) m. şi f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credinţa creştină. 3) fig. Persoană supusă unor suferinţe, tratamente sau persecuţii inumane. /<fr. martyrTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMARTÍR, -Ă s.m. şi f. Cel care îndură chinuri pentru convingerile sale; mucenic. ♦ Persoană care suferă mult din cauza cuiva. [cf. fr., lat., gr. martyr].Trimis de LauraGellner, 24.10.2006. Sursa: DNMARTÍR, -Ă s. m. f. 1. mucenic (al bisericii). 2. cel care îndură chinuri pentru convingerile sale. (< fr., lat., gr. martyr)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.