linguşitor

linguşitor
LINGUŞITÓR, -OÁRE, linguşitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) linguşeşte, căruia îi place să linguşească; adulator. – Linguşi + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LINGUŞITÓR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareţ, (fig.) periuţă. (Mare linguşitor mai eşti!) 2. adj. servil. (Om linguşitor.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe linguşitoroare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

linguşitór adj. m., pl. linguşitóri; f. sg. şi pl. linguşitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LINGUŞIT//ÓR linguşitoroáre (linguşitoróri, linguşitoroáre) şi substantival (despre persoane şi despre manifestările lor) Care se linguşeşte; adulator. /a linguşi + suf. linguşitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • adulator — ADULATÓR, OÁRE, adulatori, oare, adj. s.m. şi f. (Persoană) care adulează; linguşitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator. Trimis de ana zecheru, 13.08.2002. Sursa: DEX 98  adulatór adj. m., s. m …   Dicționar Român

  • servil — SERVÍL, Ă, servili, e, adj. (livr.) 1. Slugarnic; linguşitor, supus. ♦ (Rar) Care ţine de condiţia de serv. 2. Care se conformează riguros, fără rezerve modelului; lipsit de originalitate. Imitare servilă. ♦ (Despre traduceri şi traducători) Care …   Dicționar Român

  • calin — CALÍN, Ă, calini, e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, linguşitor; ipocrit. – Din fr. câlin. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • colaca — cólaca s.m. sg. (reg., înv.) linguşitor. Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR  cólaca s.m. – Linguşitor, periuţă. ngr. ϰόλαϰας (Tiktin; DAR). sec. XIX, înv. – Der. colachie, s.f …   Dicționar Român

  • căţel — CĂŢÉL, căţei, s.m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ♢ expr. (fam.) Cu căţel, cu purcel = cu întreaga familie şi cu tot avutul; cu tot ce are. 2. fig. Om linguşitor şi fără scrupule. 3. Compuse: (zool.)… …   Dicționar Român

  • lingău — LINGẮU, lingăi, s.m. 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alţii). 2. (Adesea adjectival) Om linguşitor şi slugarnic. – Linge + suf. ău. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LINGĂU s. v. linguşitor. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • mâglisitor — MÂGLISITÓR, OÁRE, mâglisitori, oare, adj. (reg.) Înşelător, amăgitor; linguşitor. – Mâglisi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂGLISITÓR adj. v. amăgitor, înşelător, linguşitor, măgulitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • măguli — MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • măgulitor — MĂGULITÓR, OARE, măgulitori, oare, adj. (Şi adv.) Care măguleşte, linguşeşte, flatează. – v. măguli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Măgulitor ≠ jignitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  MĂGULITÓR adj. linguşitor,… …   Dicționar Român

  • perie — PÉRIE, perii, s.f. 1. Obiect făcut dintr o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice şi care serveşte la frecat, la curăţat etc. manual diverse obiecte. ♦ fig. (fam. şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”