curte — CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa … Dicționar Român
calin — CALÍN, Ă, calini, e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, linguşitor; ipocrit. – Din fr. câlin. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
desmierda — desmierdá ( d, át), vb. – 1. A mîngîia. – 2. (refl.) a se desfăta. – Mr. disńerdu, disńierdare. lat. *dĭsmerdāre, de la merda (Puşcariu 522; Candrea Dens., 491; REW 5520; Tiktin; Densusianu, GS, II, 18; Candrea; Scriban). Pentru evoluţia… … Dicționar Român
jignitor — JIGNITÓR, OÁRE, jignitori, oare, adj. Care jigneşte; ofensator. – Jigni + suf. tor. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Jignitor ≠ măgulitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime JIGNITÓR adj. injurios, insultător, ofensator,… … Dicționar Român
linguşitor — LINGUŞITÓR, OÁRE, linguşitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) linguşeşte, căruia îi place să linguşească; adulator. – Linguşi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LINGUŞITÓR s., adj. 1. s. lingău, (reg.)… … Dicționar Român
mâglisitor — MÂGLISITÓR, OÁRE, mâglisitori, oare, adj. (reg.) Înşelător, amăgitor; linguşitor. – Mâglisi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MÂGLISITÓR adj. v. amăgitor, înşelător, linguşitor, măgulitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
mângâietor — MÂNGÂIETÓR, OÁRE, mângâietori, oare, adj. Care mângâie; dezmierdător; desfătător, încântător; încurajator, consolator; mângâios. [var.: (înv. şi reg.) mângâitór, oáre adj.] [pr.: gâ ie ] – Mângâia + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 09.12.2008.… … Dicționar Român
măguli — MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
măgulicios — MĂGULICIÓS adj. v. linguşitor, măgulitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
îmbunător — ÎMBUNĂTÓR adj. v. linguşitor, măgulitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
