linguşitor — LINGUŞITÓR, OÁRE, linguşitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) linguşeşte, căruia îi place să linguşească; adulator. – Linguşi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LINGUŞITÓR s., adj. 1. s. lingău, (reg.)… … Dicționar Român
miglisitor — miglisitór (miglişitór), miglisitoáre, miglisitóri (miglişitóri), oáre, adj. (reg.) v. mâglisitór. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
măguli — MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
măgulitor — MĂGULITÓR, OARE, măgulitori, oare, adj. (Şi adv.) Care măguleşte, linguşeşte, flatează. – v. măguli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Măgulitor ≠ jignitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MĂGULITÓR adj. linguşitor,… … Dicționar Român
înşelător — ÎNŞELĂTÓR, OÁRE, înşelători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgeşte, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna credinţă a cuiva; amăgitor. – Înşela + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român