- mâglă
- MÂGLĂ, mâgle, s.f. (reg.) Stivă. – Din magh. mágla (var al lui máglya).Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MÂGLĂ s. v. ceaţă, grămadă, maldăr, morman, movilă, negură, pâclă, purcoi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemâglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. mâglei; pl. mâgleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmấglă2, mấgle, s.f. (reg.) 1. beţişor de măsurat bârnele în pereţi. 2. sfeşnic de lemn.Trimis de blaurb, 06.07.2006. Sursa: DARmîglă (mấgle), s.f. – Ceaţă. sl. *mĭgla (Tiktin; Candrea; Graur, rom., LIII, 384); cf. rus. mygla (Vasmer, II, 109).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERmîglă (mấgle), s.f. – (Trans., Mold.) Grămadă, morman. Mag. mágl(y)a (Candrea). Legătură cu măgură (Tiktin; Scriban) pare dubioasă. – Der. mîglaş, s.m. (lucrător care taie sare în minele de sare gemă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.