măgulitură

măgulitură
MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s.f. Linguşeală; amăgire, înşelăciune. – Măguli + suf. -tură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MĂGULITÚRĂ s. v. flatare, linguşeală, linguşire, măguleală, măgulire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

măgulitúră s. f., g.-d. art. măgulitúrii; pl. măgulitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • linge — LÍNGE, ling, vb. III. tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a şterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ♢ expr. A şi linge degetele (sau buzele) ori… …   Dicționar Român

  • linguşire — LINGUŞÍRE, linguşiri, s.f. Acţiunea de a (se) linguşi şi rezultatul ei; vorbă, atitudine linguşitoare; adulare, linguşeală, linguşitură. – v. linguşi. Trimis de RACAI, 04.12.2007. Sursa: DEX 98  LINGUŞÍRE s. flatare, linguşeală, măguleală,… …   Dicționar Român

  • măguli — MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”