colaca

cólaca s.m. sg. (reg., înv.) linguşitor.

Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR



cólaca s.m. – Linguşitor, periuţă. ngr. ϰόλαϰας (Tiktin; DAR). sec. XIX, înv. – Der. colachie, s.f. (adulare, linguşire), din ngr. ϰόλαϰεία.

Trimis de blaurb, 15.05.2007. Sursa: DER