căţel

CĂŢÉL, căţei, s.m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ♢ expr. (fam.) Cu căţel, cu purcel = cu întreaga familie şi cu tot avutul; cu tot ce are. 2. fig. Om linguşitor şi fără scrupule. 3. Compuse: (zool.) căţelul-pământului = orbeţ; căţel-de-mare = corosbină; căţel-de-frasin sau căţelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părţile care compun căpăţâna de usturoi. – lat. catellus.

Trimis de valeriu, 06.10.2007. Sursa: DEX '98



Căţel ≠ dulău

Trimis de siveco, 06.10.2007. Sursa: Antonime



CĂŢÉL s. 1. (zool.) (în limbajul copiilor) cuţu. 2. (tehn.) cordenci, (reg.) cripalcă, piedică, proptar, răzuş, scară, scaun, tocălie. (căţel la războiul de ţesut.)

Trimis de siveco, 15.03.2005. Sursa: Sinonime



CĂŢÉL s. v. cheotoare, măsea, pui, trăgătoare.

Trimis de siveco, 06.10.2007. Sursa: Sinonime



CĂŢEL-DE-MÁRE s. v. corosbină.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



CĂŢÉLUL s. art. v. câinele-mic.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



CĂŢELUL-FRÁSINULUI s. v. cantaridă, gândac de frasin.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



CĂŢELUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



căţél s. m., pl. căţéi, art. căţéii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



căţél-de-frásin/căţélul-frásinului s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CĂŢÉ//L căţeli m. 1) Pui de câine. ♢ Cu căţel (şi) cu purcel cu toţi ai casei; cu toate catrafusele. 2) Pui de animal sălbatic asemănător câinelui. 3): căţel de usturoi fiecare dintre bucăţelele de usturoi care formează căpăţâna. /<lat. cattellus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



căţél (căţéi), s.m. – 1. Pui de cîine. – 2. Pui de animal din familia canidelor. – 3. Adulator, linguşitor. – 4. Larvă de albină, viespe sau furnică. – 5. Gaură în mînerul coasei, în care se fixează lama acesteia. – 6. Parte ce se desprinde din căpăţîna de usturoi. – 7. Parte a cheii care intră în broască. – 8. Frînă la războiul de ţesut, care împiedică mişcarea de recul a sulului de urzeală. – 9. Montant de uşă. – 10. Stîlp, coloană, suport vertical destinat să susţină o greutate. – 11. Trăgătoare de cizme. – 12. (arg.) Avocat, apărător. – Mr. cătsăl; megl. cătsǫl. lat. cattelus (Puşcariu 314; Candrea-Dens., 273; REW 1763; Şeineanu, Chien, DAR); cf. it. catello, v. prov. cadel, fr. chiot, cat. cadell, arag. cadillo, gal. cadelo. Hasdeu, cuv. Bătrîni, I, 274, pleca de la catullus, cf. Corominas, I, 569. Accepţia 6 ar reprezenta după Puşcariu, lat. ti, 10 şi Puşcariu 315, lat. cap(i)tellum; însă la această opinie pare a se renunţa în DAR, şi nu se justifică, dacă se are în vedere sensul der. căţeli, şi accepţia identică a it. cacchio "germen", abruz. kakkye "sfert de nucă", fr. caïeu "bulb", care pleacă de la acelaşi cuvînt lat. Der. căţelandru, s.m. (căţel, pui de cîine); căţeleşte, adv. (precum cîinii); căţeli (var. căţela), vb. (a fi în călduri; despre animale, a se împerechea; a se multiplica; despre plantele cu bulb, a da lăstari; despre albine, a ieşi din larvă), cuvînt pe care Koerting 2021 şi Graur, rom., LV, 251 îl derivă greşit de la lat. cattullire (cf. Densusianu, rom., XXXIII, 276 şi Graur, BL, VI, 145), şi care ar putea reprezenta lat. catillare, glosat de Du Cange "per alienas domos girare, tractum a catulis". Din rom. provine mag. kecel (Candrea, Elemente, 405; Edelspacher 16).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER