lăibărac — LĂIBĂRÁC, lăibărace, s.n. (reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. ac. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂIBĂRÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime lăibărác s. n … Dicționar Român
lăibăraş — LĂIBĂRÁŞ, lăibăraşe, s.n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruţ. [var.: laibăráş s.n.] – Laibăr + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂIBĂRÁŞ s. lăibăruţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime lăibăráş s. n … Dicționar Român
Olaf — Olaf1 [ō′ləf, ō′läf] n. 〚ON Olafr, Aleifr < * anulaibar, lit., descendant of the (original) ancestor < * anu (< IE * an , ancestor > L anus, old woman) + laibar (> Leifr, LEIF)〛 a masculine name: also … Universalium
baibarac — BAIBARÁC, baibarace, s.n. (reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la ţară. – Din ucr. baĩbarak. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BAIBARÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
chiurc — chiurc, chiúrcuri, s.n. (înv.) haină bărbătească sau femeiască mică; cojoc, chintuş, laibăr, pieptar de pănură (ca vesta). Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
căput — CĂPÚT s. v. laibăr, mintean, surtuc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime căpút ( te), s.n. – Palton, mantou. Mag. kaput, acuz. de la kapu (DAR; Gáldi, Dict., 112). Trimis de blaurb, 28.12.2006. Sursa: DER … Dicționar Român
haină — HÁINĂ, haine, s.f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbăteşti. ♢ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (şi vestă). ♦ (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea… … Dicționar Român
lăibăruţ — LĂIBĂRÚŢ, lăibăruţe, s.n. Lăibăraş. – Laibăr + suf. uţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 lăibărúţ s. n., pl. lăibărúţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
mintean — MINTEÁN, mintene, s.n. Haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular. ♦ Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuţi sau de alte categorii de ostaşi. –… … Dicționar Român
pieptar — PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în faţă sau pe umăr;… … Dicționar Român
