lai

LAI, LÁIE, lăi, adj. (pop.) Negru sau negru amestecat cu alb. ♢ expr. Că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie = ba una, ba alta; aşa şi pe dincolo. Ori laie, ori bălaie = ori una, ori alta; alege! Nici laie, nici bălaie = nici aşa, nici aşa. – cf. alb. l a j a .

Trimis de LauraGellner, 17.03.2009. Sursa: DEX '98



LAI adj. negru. (Oaie, lână lai.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



lai adj. m., f. láie; pl. m. şi f. lăi

Trimis de siveco, 24.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



LAI láie (lăi) (mai ales despre lâna oilor) Care este de culoare neagră sau neagră-cenuşie; negru sau negru-cenuşiu. ♢ Nici laie, nici bălaie nici aşa, nici aşa. [Monosilabic] /cf. alb. laja

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LAI s.n. (lit.) Poezie medievală cu caracter liric sau narativ. [pron. le, pl. -uri. / < fr., engl. lai < cuv. celtic].

Trimis de LauraGellner, 16.05.2005. Sursa: DN



LAI s. n. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, şi cu rimă plată. (< fr., engl. lai)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



lái (láie), adj. – 1. Sur, brumăriu, gri. – 2. De culoare închisă, negru. – var. lău. Mr. laiu "negru". Origine necunoscută. Explicaţiile încercate pînă acum nu par suficiente. A fost considerat ca provenind din alb. ljaj "roşcat, blond-auriu" (p. Papahagi, Jb., XII, 103), care ar putea reprezenta lat. flavus; dar, pe lîngă dificultăţile fonetice şi semantice, nu există alt ex. de cuvînt lat. intrat în rom. prin intermediul alb. După Pascu, Beiträge, 35 şi Pascu, I, 71 stă în locul lui *gălai, din lat. galla "gogoaşă de ristic". Der., din gr. λάγειος "iepuraş" (Diculescu, Elementele, 440), este foarte neverosimilă. După Puşcariu, Dacor., V, 547-50 şi DAR, din lat. labes, "pată", explicaţie puţin probabilă, deoarece în lat. acest sens este secundar (labes aparţine aceleiaşi familii cu labor), şi că în rom. sensul de "negru" este secundar (lai este culoarea gri natural a anumitor tipuri de lînă sau culoarea neagră amestecată cu alb sau cărunt). Anterior indoeurop., după Lahovary 332. Dacă se ţine cont de faptul că acest cuvînt se aplică numai la lînă, şi că indică o culoare naturală, aşa cum rezultă de la spălarea lînii (cf. fr. écru, sp. crudo, care de asemeni a ajuns să indice o culoare), ne-am putea gîndi la verbul la "a spăla"; dar der. nu este clară, şi rămîne neexplicată relaţia obscură cu bălăi. cf. lăun. Din rom. provin ngr. λάίους (Murnu, Lehnw., 30), probabil alb. ljaj (Tiktin; DAR), sb. laja, slov. laja, lajka, ceh. lajka, rut. ljajistyi (Candrea, Elemente, 408).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER