pieptar

pieptar
PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în faţă sau pe umăr; bundiţă. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul şi spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii îşi acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.
Trimis de oprocopiuc, 16.11.2005. Sursa: DEX '98

PIEPTÁR s. 1. brasieră, pieptăraş. (pieptarul se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) laibăr, (Ban.) ciurtar, clintuş, prâsluc. (Un pieptar ţărănesc din postav.) 3. v. bundă. 4. (reg.) piept. (pieptar la ham.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PIEPTÁR s. v. clină, coastă, coborâş, costişă, gură, muchie, pantă, povârniş, pripor, repeziş, scoborâş, versant.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pieptár s. n., pl. pieptáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PIEPTÁR pieptare n. 1) Haină călduroasă (din blană, din postav etc.), fără mâneci, care acoperă pieptul şi spatele. 2) pop. Piesă de lenjerie femeiască, fără mâneci, care acoperă bustul. 3) pop. Şorţ mic care se leagă sub bărbia copilului, protejându-i pieptul în timpul mâncării; bărbiţă. 4) înv. Piept de cămaşă, scrobit, care se aplică sub haină. 5) Piesă care protejează pieptul unui scrimer; plastron. 6) (în trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care îl îmbracău luptătorii în scop protector. 7) Curea lată la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. pieptarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ilic — ILÍC, ilice, s.n. Pieptar (ţărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în faţă, confecţionat de obicei din postav roşu sau negru ori din dimie albă (şi împodobită cu găitane). – Din tc. yelek. Trimis de gall, 25.12.2008. Sursa: DEX 98  ilíc s. n …   Dicționar Român

  • pectoral — PECTORÁL, Ă, pectorali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Din regiunea pieptului, de la piept. 2. Care se foloseşte ca remediu în bolile de piept. Ceai pectoral. II. s.n. 1. Pieptar de metal, care constituia una dintre piesele armurii romane. 2. Ornament… …   Dicționar Român

  • piept — PIEPT, (1, 2, 4) piepturi, s.n., (3) piepţi, s.m. 1. s.n. Parte superioară a corpului, de la abdomen până la gât, la om şi la unele animale vertebrate; torace; spec. partea anterioară (şi exterioară) a acestei regiuni; p. restr. organ din… …   Dicționar Român

  • pieptăraş — PIEPTĂRÁŞ, pieptăraşe, s.n. Diminutiv al lui pieptar (1); pieptărel, pieptăruţ. – Pieptar + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX 98  PIEPTĂRÁŞ s. 1. pieptărel, pieptăruţ. (pieptăraş de copil.) 2. brasieră, pieptar. (pieptăraş se …   Dicționar Român

  • tivic — TIVÍC s. v. laţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  tivíc, tivíce, s.n. (reg.) 1. laţ de prins păsări de baltă. 2. tărbacă pentru câini. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR  tivíc ( curi), s.n. – Laţ, coardă. Origine… …   Dicționar Român

  • bundă — BÚNDĂ, bunde, s.f. 1. Haină lungă şi largă de postav, îmblănită, purtată de bărbaţi; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuinţată de ţărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • ciupag — CIUPÁG s. v. scurteicuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ciupág, ciupáge, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite. 2. bucată de pânză cât o batistă primită de un copil care duce crucea sau… …   Dicționar Român

  • cuirasă — CUIRÁSĂ, cuirase, s.f. 1. Armătură formată din plăci de oţel special, cu care se blindează cuirasatele pentru a le face să reziste împotriva mijloacelor moderne de luptă. 2. Îmbrăcăminte de piele, din zale de fier sau plăci de metal care proteja… …   Dicționar Român

  • flanelă — FLANÉLĂ, flanele, s.f. 1. Ţesătură uşoară de lână sau bumbac, moale şi pufoasă. 2. Îmbrăcăminte de lână (mai rar de bumbac), tricotată in formă de pieptar sau de cămaşă scurtă. 3. Pulover. [var.: (pop.) flaneá s.f., flanél s.n.] – Din fr.… …   Dicționar Român

  • giubea — GIUBEÁ, giubele, s.f. Haină lungă şi largă din postav (fin), adesea căptuşită cu blană, purtată, în trecut, de boieri. ♦ Haină largă şi lungă de postav purtată de preoţi şi, în unele locuri, de ţărani. – Din tc. cüppe. Trimis de gall, 13.09.2007 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”