lăibărac

lăibărac
LĂIBĂRÁC, lăibărace, s.n. (reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LĂIBĂRÁC s. v. laibăr, mintean, surtuc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lăibărác s. n., pl. lăibăráce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • laibăr — LÁIBĂR, laibăre, s.n. 1. Haină ţărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp şi de obicei fără mâneci; lăibărac. 2. Manta lungă şi largă pe care o purtau odinioară boierii. – Din săs. leibel. Trimis de LauraGellner, 16.05.2004.… …   Dicționar Român

  • mintean — MINTEÁN, mintene, s.n. Haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular. ♦ Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuţi sau de alte categorii de ostaşi. –… …   Dicționar Român

  • surtuc — SURTÚC, surtuce, s.n. Haină bărbătească (din postav) care acoperă partea de sus a corpului şi care se poartă (la ţară) peste cămaşă sau peste vestă. – Din ngr. surtúko, rus. siurtuk. Trimis de gghelase, 20.12.2003. Sursa: DEX 98  SURTÚC s. 1.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”