- mintean
- MINTEÁN, mintene, s.n. Haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular. ♦ Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuţi sau de alte categorii de ostaşi. – Din tc. mintan.Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98MINTEÁN s. laibăr, surtuc, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. şi Mold.) căput. (mintean purtat de ţărani.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeminteán s. n., pl. minténeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMINT//EÁN minteanéne n. 1) Haină ţărănească de dimie (împodobită cu găitane), purtată de bărbaţi. 2) înv. Pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată de arnăuţi. /<turc. mintanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXminteán (minténe), s.n. – Surtuc, haină. – Mr. mindan. tc. mintan (Şeineanu, II, 260; Lokotsch 1571; Ronzevalle 165); mai puţin probabilă der. din mag. mente (Cihac, II, 515).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.