- strai
- STRAI1, straie, s.n. (pop.) Haină, îmbrăcăminte, veşmânt. – et. nec.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98STRAI2, straiuri, s.n. Parâmă de oţel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98STRAI s. v. haină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRAI s. v. cergă, cuvertură, învelitoare, pătură, velinţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrai (haină) s. n., pl. stráieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstrai (parâmă) s. n., pl. stráiuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRAI1 straie n. mai ales la pl. pop. Obiect de îmbrăcăminte; haină. Un rând de straie. [Monosilabic] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRA//I2 straiiuri n. Parâmă folosită pentru fixarea părţii superioare a catargului de proră. /<it. stagiloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRAI s.n. (mar.) Parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. [< it. straglio].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTRAI s. n. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. (< it. straglio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstrái (-ie), s.f. – 1. Manta. – 2. Cuvertură. – 3. Haină, veşmînt. – 4. (Mold.) Laibăr, mintean. – Mr. strańu. slov. srajca "îmbrăcăminte", din sl. sraka, sračica, probabil că cuvîntul sl. a fost considerat ca un dim., cf. dim. rom. străiţe "hăinuţă", de unde prin regresiune, forma actuală. Mr. ar putea fi cuvînt diferit, dar oricum sl., cf. sb. tranja, tralje "zdrenţe". Der. de la un lat. *sternium (Tiktin) sau din lat. stramen (DAR, s. v. grui) pare incertă. cf. şi triest., friul. straja "aşternut de paie pentru turmă" pe care Serra, Dacor., IX, 192, îl derivă din lat. stragulum, dar care ar putea fi la fel de bine cuvînt sl. – Der. străios, adj. (înv., zdrenţăros), care pare să indice aceeaşi sursă sl., bg. tranja.Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.