- lăibăruţ
- LĂIBĂRÚŢ, lăibăruţe, s.n. Lăibăraş. – Laibăr + suf. -uţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98lăibărúţ s. n., pl. lăibărúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
lăibăruţ
Look at other dictionaries:
lăibărut — LĂIBĂRÚT s. lăibăraş. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
lăibăraş — LĂIBĂRÁŞ, lăibăraşe, s.n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruţ. [var.: laibăráş s.n.] – Laibăr + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂIBĂRÁŞ s. lăibăruţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime lăibăráş s. n … Dicționar Român
