- lăicer
- LĂICÉR, lăicere, s.n. (reg.) Covor ţărănesc de lână care se aşterne pe jos sau cu care se împodobesc la ţară laviţele şi pereţii. [pr.: lă-i-. – var.: lăvicér s.n.] – La(v)iţă + suf. -ar.Trimis de oprocopiuc, 17.05.2004. Sursa: DEX '98LĂICÉR s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarţă, velinţă.Trimis de siveco, 03.10.2007. Sursa: Sinonimelăicér s. n., (sil. lă-i-)/lăvicér pl. lăicére/ lăvicéreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLĂICÉR lăicere n. Covor ţărănesc de lână, lung şi îngust, ţesut, de obicei, în dungi, care se aşterne pe jos sau se pune pe pereţi. [var. lavicer] /la [v]iţă + suf. lăicerarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.