jurisdicţie

jurisdicţie
JURISDÍCŢIE, jurisdicţii, s.f. 1. Putere, competenţă de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe. 2. Totalitatea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad. 3. Ansamblul organelor care au competenţa de a judeca pricini de aceeaşi categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanţă judecătorească îşi exercită puterea. – Din fr. jurisdiction, lat. jurisdictio.
Trimis de cata, 28.09.2006. Sursa: DEX '98

JURISDÍCŢIE s. (jur.) (rar) judecată. (Se află sub jurisdicţie...)
Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: Sinonime

jurisdícţie s. f. (sil. -ţi-e), art. jurisdícţia (sil.-ţi-a), g.- d. art. jurisdícţiei; pl. jurisdícţii, art. jurisdicţíile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

JURISDÍCŢI//E jurisdicţiei f. 1) Drept, întărit prin lege, al unui judecător sau al unei instanţe judecătoreşti, de a efectua procese judiciare; competenţă de a judeca. 2) Teritoriu unde îşi poate exercita competenţa un judecător sau o instanţă judecătorească. 3) Totalitate a organelor judiciare de acelaşi grad sau competenţă. [G.-D. jurisdicţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. jurisdictio, jurisdicţieonis, fr. jurisdiction
Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: NODEX

JURISDÍCŢIE s.f. 1. Putere, competenţă a unui judecător sau a unei instanţe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde îşi poate exercita această putere un judecător sau o instanţă judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de acelaşi grad sau competente a soluţiona o anumită categorie de litigii. ♢ Organ de jurisdicţie = organ de stat care îndeplineşte funcţii judecătoreşti. [gen. -iei, var. jurisdicţiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction].
Trimis de LauraGellner, 28.09.2006. Sursa: DN

JURISDÍCŢIE s. f. 1. competenţă a unui judecător, a unei instanţe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită. 2. totalitatea instanţelor de judecată având competenţa de a soluţiona cauzele de aceeaşi categorie. o organ de jurisdicţie = organ de stat care îndeplineşte funcţii judecătoreşti. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • jurisdícţie — s. f. (sil. ţi e), art. jurisdícţia (sil. ţi a), g. d. art. jurisdícţiei; pl. jurisdícţii, art. jurisdicţíile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • jurisdicţional — JURISDICŢIONÁL, Ă, jurisdicţionali, e, adj. (Rar) Care ţine de jurisdicţie, privitor la jurisdicţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. jurisdictionnel (după jurisdicţie). Trimis de cata, 02.03.2002. Sursa: DEX 98  jurisdicţionál adj. m. (sil. ţi o ), pl.… …   Dicționar Român

  • contencios — CONTENCIÓS, OÁSĂ, contencioşi, oase, s.n., adj. 1. s.n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituţie publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective la încheierea de acte… …   Dicționar Român

  • jurisprudenţă — JURISPRUDÉNŢĂ, jurisprudenţe, s.f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obişnuit un tribunal un litigiu. 2. Ştiinţa… …   Dicționar Român

  • considerent — CONSIDERÉNT, considerente, s.n. 1. Punct de vedere, părere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (jur.; la pl.) Partea dintr o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea hotărârii respective. – Din fr. considérant. Trimis de Zavaidoc, 13.09 …   Dicționar Român

  • jur — JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury. Trimis de cata, 03.03 …   Dicționar Român

  • prorogare — PROROGÁRE, prorogări, s.f. Acţiunea de a proroga şi rezultatul ei; prorogaţie. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie. – v.… …   Dicționar Român

  • asista — ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. intranz. A fi de faţă, a lua parte (la...). 2. tranz. A sta lângă cineva pentru a l ajuta, pentru a l apăra etc. – Din fr. assister. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  A asista ≠ a absenta, a lipsi Trimis de… …   Dicționar Român

  • colegiu — COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora. ♢… …   Dicționar Român

  • declinatoriu — DECLINATÓRIU, ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi trimite cauza la o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”