considerent

CONSIDERÉNT, considerente, s.n. 1. Punct de vedere, părere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea hotărârii respective. – Din fr. considérant.

Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CONSIDERÉNT s. 1. v. părere. 2. v. argument. 3. v. cauză.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



considerént s. n., pl. considerénte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONSIDERÉNT considerente n. 1) Argument logic. 2) Poziţie intelectuală; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; părere; judecată; opinie. 3) jur. Factor care motivează o decizie a unui organ de jurisdicţie. /<fr. considérant

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONSIDERÉNT s.n. 1. Punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie, cuprinzând motivarea soluţiei date de acest organ. [cf. fr. considérant].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CONSIDERÉNT s. n. 1. punct de vedere; părere. ♢ argument (logic), motiv. 2. (jur.; pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cu motivarea soluţiei date de acest organ. (< fr. considérant)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN