frapant — FRAPÁNT, Ă, frapanţi, te, adj. Care frapează; bătător la ochi, izbitor, şocant. – Din fr. frappant. Trimis de zaraza joe, 16.01.2004. Sursa: DEX 98 FRAPÁNT adj. izbitor, surprinzător, şocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare frapant.)… … Dicționar Român
strident — STRIDÉNT, Ă, stridenţi, te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu… … Dicționar Român
flagrant — FLAGRÁNT, Ă, flagranţi, te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ♢ Flagrant delict = infracţiune descoperită în momentul savârşirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant. Trimis de lil meaniegirl, 04.01.2004.… … Dicționar Român
revers — REVÉRS, reversuri, s.n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ♢ expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situaţii sau a unui lucru. 2. fig. Partea nevăzută, ascunsă şi în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al… … Dicționar Român
bătător — BĂTĂTÓR1, bătătoare, s.n. 1. Băţ, lopăţică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăţa de praf. 2. Suport folosit pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 3. Băţ subţire, la un capăt cu o rotiţă… … Dicționar Român
contrasta — CONTRASTÁ, contrastéz, vb. I. intranz. A fi în opoziţie, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contraster. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 contrastá vb., ind. prez. 1 sg. contrastéz, 3 sg … Dicționar Român
epata — EPATÁ, epatez, vb. I. tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ţinută neobişnuită, extravagantă. – Din. fr. épater. Trimis de iacobpompilia, 18.02.2004. Sursa: DEX 98 EPATÁ vb. a surprinde, a şoca. (Vrea să ne epata.) Trimis de… … Dicționar Român
strigător — STRIGĂTÓR, OÁRE, strigători, oare, adj., s.m. 1. adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidenţă (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ♢ expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care … Dicționar Român
cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… … Dicționar Român
clar — CLAR, Ă, clari, e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare… … Dicționar Român
