- flagrant
- FLAGRÁNT, -Ă, flagranţi, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ♢ Flagrant delict = infracţiune descoperită în momentul savârşirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.Trimis de lil_meaniegirl, 04.01.2004. Sursa: DEX '98FLAGRÁNT adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeflagránt (evident) adj. m. (sil. -grant), pl. flagránţi; f. sg. flagrántă, pl. flagránteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLAGRÁN//T flagranttă (flagrantţi, flagrantte) 1) Care a avut loc în prezenţa unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenţei sale. Contradicţie flagranttă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, flagrantntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ♢ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. o flagrant delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.