interogativ

interogativ
INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton interogativ.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. sg. interogatívă, pl. interogatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INTEROGATÍV interogativă (interogativi, interogative) şi adverbial Care conţine o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ♢ Propoziţie interogativă (şi s.f.) = propoziţie prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif].
Trimis de LauraGellner, 07.08.2006. Sursa: DN

INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ìnterogatīvan — ìnterogatīv|an prid. 〈odr. vnī〉 koji je u obliku pitanja [∼ne zamjenice]; upitan ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • ce — pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cum adică?! Se poate?! Nu l am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ? 2 …   Dicționar Român

  • cum — adv., conj. a. adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ♢ expr. Cum şi în ce chip sau cum şi ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziţii enunţiative) Într un… …   Dicționar Român

  • întrebător — ÎNTREBĂTÓR, OÁRE, întrebători, oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNTREBĂTÓR adj. v. interogativ. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • auzi — AUZÍ, aúd, vb. IV. 1. tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ♢ expr. Să te audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le doreşti! N aude, n a vede (n a greul pămâtului) = se face că nu ştie nimic. Eu spun, eu aud =… …   Dicționar Român

  • care — CÁRE pron. interog. rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia… …   Dicționar Român

  • adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… …   Dicționar Român

  • ai — AI1 interj. Exclamaţie care exprimă: durere; spaimă; uimire; ameninţare. Trimis de ana zecheru, 12.05.2005. Sursa: DEX 98  AI2 interj. (fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. Te faci că nu înţelegi, ai? Trimis de ana zecheru, 11.10.2006. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ba — adv. 1. (Exprimă opoziţia faţă de ideea din propoziţia negativă sau negativ interogativă anterioară, de obicei cu reluarea verbului) N am timp acum de tine! – Ba ai! Nu mi ai văzut ochelarii? – Ba i am văzut pe birou. ♢ (Întărind pe nu) Mă duc la …   Dicționar Român

  • cine — CÍNE pron. 1. (Interogativ; ţine locul unui substantiv care denumeşte o persoană sau un animal ori al unui pronume, aşteptat ca răspuns la întrebare) Cine a venit? ♢ expr. Cine (mai) ştie? = nu ştiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”