întrebător

întrebător: ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. -ător.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTREBĂTÓR adj. v. interogativ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SEMN ÎNTREBĂTÓR s. v. semnul întrebării.

Trimis de siveco, 16.02.2009. Sursa: Sinonime

întrebătór adj. m., pl. întrebătóri; f. sg. şi pl. întrebătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTREBĂT//ÓR întrebătoroáre (întrebătoróri, întrebătoroáre) şi adverbial Care întreabă; care exprimă o întrebare; cu nedumerire; interogativ. Privire întrebătoroare. A se uita întrebător. /a întreba + suf. întrebătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

interogativ — INTEROGATÍV, Ă, interogativi, e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton interogativ.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
întreba — ÎNTREBÁ, întréb, vb. I. 1. tranz. şi refl. (recipr.) A( şi) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns. ♢ expr. (tranz.) Întreabă mă să te întreb, se spune cuiva care cere o informaţie despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu ştie… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias