întreba

întreba
ÎNTREBÁ, întréb, vb. I. 1. tranz. şi refl. (recipr.) A(-şi) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns. ♢ expr. (tranz.) Întreabă-mă să te întreb, se spune cuiva care cere o informaţie despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu ştie mai mult. 2. tranz. şi intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de" sau "despre") A cere (cuiva) veşti sau lămuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ♢ expr. (tranz.) A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă cu cineva. 3. tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-i evalua, din răspunsuri, nivelul cunoştinţelor; a chestiona, a examina. lat. *interroguare (= interrogare).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A întreba ≠ a răspunde
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTREBÁ vb. 1. a chestiona, a interoga, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A întreba pe cineva despre ceva.) 2. v. asculta. 3. v. consulta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNTREBÁ vb. v. căuta, cere, vinde.
Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: Sinonime

întrebá vb., ind. prez. 1 sg. întréb, 3 sg. şi pl. întreábă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTREBÁ întréb 1. tranz. 1) (persoane) A determina să dea un răspuns; a chestiona; a interoga. ♢ Întreabă-mă să te întreb se spune, când ţi se cere o informaţie despre ceva ce nu cunoşti nici tu. 2) (elevi sau studenţi) A supune unui examen oral; a asculta; a interoga; a examina. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziţia de) 1) A manifesta interes; a se interesa. întreba de sănătate. 2) A încerca să afle, chestionând. întreba de Ion. ♢ întreba de cineva a cere permisiunea cuiva. 3) (mai ales la pasiv sau reflexiv pasiv) A dori cu insistenţă; a căuta. Cărţile sunt întrebate. Marfa se întreabă. [Sil. în-tre-] /<lat. interroguare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

întrebá (întréb, întrebát), vb. – 1. A pune întrebări spre a afla un răspuns. – 2. A cerceta, a examina. – 3. A cere informaţii, lămuriri despre, a se interesa. – Mr. ntreb, ntribare, megl. antreb, antribare, istr. ăntreb. lat. interrogāre (Puşcariu 891; Tiktin; DAR), cf. v. fr. anterver, prov. antervar, astur. entrugar (Menéndez Pidal, RFE, 1920, 35). Este dublet al lui interoga, vb., din lat. interrogare (sec. XIX). Rezultatul g › b, care apare şi în lingua › limbă, i-a făcut pe unii cercetători să se gîndească la necesitatea unei forme lat. *interguāre (Meyer-Lübke, rom. Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupunîndu-se că numai -gu- putea trece la b; dar această supoziţie nu pare întemeiată. – Der. întrebător, adj. (interogativ); întrebare, s.f. (acţiunea de a întreba; problemă, chestiune; cercetare, informare); întrebăciune, s.f. (înv., întrebare, cercetare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • întrebare — ÎNTREBÁRE, întrebări, s.f. Acţiunea de a (se) întreba. ♢ Semnul întrebării = semn de punctuaţie care se pune la sfârşitul unui enunţ interogativ. ♦ Problemă, chestiune. ♦ Îndoială, incertitudine. – v. întreba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • chestiona — CHESTIONÁ, chestionez, vb. I. tranz. A pune cuiva întrebări în legătură cu o anumită problemă. [pr.: ti o ] – Din fr. questionner. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHESTIONÁ vb. 1. v. întreba. 2. v. asculta …   Dicționar Român

  • consulta — CONSULTÁ, consult, vb. I. 1. tranz. A întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate. ♦ refl. a se sfătui cu cineva. 2. A cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • examina — EXAMINÁ, examinez, vb. I tranz. 1. A cerceta, a studia amănunţit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul şi pentru a stabili tratamentul. 2 A supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de… …   Dicționar Român

  • interesa — INTERESÁ, interesez, vb. I. 1. tranz. A stârni, a trezi interesul cuiva; a reţine atenţia cuiva. ♢ expr. Ce te interesează? = ce ţi pasă? ce importanţă are? ce te priveşte? ♦ A face pe cineva părtaş la o acţiune, la un câştig. 2. refl. (Cu… …   Dicționar Român

  • interoga — INTEROGÁ, interoghez, vb. I. tranz. A pune cuiva întrebări insistente; a chestiona; spec. a pune întrebări unui martor sau unui inculpat, a supune la un interogatoriu. ♦ A examina, a chestiona un elev, un student, un candidat. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • ascultat — ASCULTÁ vb. 1. v. auzi. 2. a audia, a urmări. (ascultat cu atenţie expunerea.) 3. v. audia. 4. a chestiona, a examina, a interoga, a întreba, (înv.) a prociti. (ascultat un elev.) 5. (med.) a ausculta. (Medicul ascultat cu stetoscopul.) 6. a… …   Dicționar Român

  • cerceta — CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) examina cu atenţie; a (se) observa, a (se) controla. ♦ tranz. A studia, a consulta. ♦ tranz. A căuta. 2. tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. tranz. A întreba, a chestiona. ♦… …   Dicționar Român

  • căuta — CĂUTÁ, cáut, vb. I. I. tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... ♢ expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preţ. N ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii… …   Dicționar Român

  • descoase — DESCOÁSE, descós, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) desface din cusături. 2. tranz. fig. A pune cuiva întrebări multe şi insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amănunţit o problemă sau o situaţie pentru a o înţelege.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/123161/%C3%AEntreba Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”