- întreagă
- ÎNTREÁGĂ adj. v. castă, fecioară, neprihă-nită, virgină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
întreagă
Look at other dictionaries:
mondial — MONDIÁL, Ă, mondiali, e, adj. Care aparţine lumii întregi, privitor la lumea întreagă; răspândit, cunoscut în toată lumea; care antrenează şi interesează lumea întreagă. ♦ La care participă întreaga lume (sau majoritatea ţărilor). [pr.: di al] –… … Dicționar Român
lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… … Dicționar Român
întreg — ÎNTRÉG, EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s a luat nimic. ♢ loc. adv. Pe de a ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafaţa. ♦ (mat.; substantivat, m.) Unitate nefracţionată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipseşte nimic … Dicționar Român
comandită — COMANDÍTĂ, comandite, s.f. Contract de asociaţie în care una dintre părţi, comanditatul, răspunde solidar şi cu întreaga sa avere pentru obligaţiile societăţii faţă de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele … Dicționar Român
distruge — DISTRÚGE, distrúg, vb. III. tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranz. şi refl. fig. A face să şi piardă sau a şi pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga linişte sufletească etc.… … Dicționar Român
virgulă — VÍRGULĂ, virgule, s.f. 1. Semn de punctuaţie care delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. 2. Semn întrebuinţat pentru a arăta când trebuie făcută respiraţia în timpul unei… … Dicționar Român
autocraţie — AUTOCRAŢÍE, (2) autocraţii, s.f. 1. Formă de guvernare în care întreaga putere a statului e concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism. 2. Stat care are forma de guvernare descrisă mai sus. [pr.: a u ] – Din fr. autocratie.… … Dicționar Român
pancalism — PANCALÍSM s.n. Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. – Din fr. pancalisme. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 pancalísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
panteism — PANTEÍSM, s.n. Concepţie filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 panteísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PANTEÍSM n … Dicționar Român
proletcultism — PROLETCULTÍSM s.n. Curent cultural (apărut în Uniunea Sovietică după Revoluţia din Octombrie) ale cărui principii estetice se reduceau la ideea formării unei culturi pur proletare şi care respingea întreaga moştenire culturală a trecutului. –… … Dicționar Român
