distruge

distruge
DISTRÚGE, distrúg, vb. III. tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranz. şi refl. fig. A face să-şi piardă sau a-şi pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga linişte sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere.
Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98

A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DISTRÚGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârşi, a strica. (Duşmanii au distruge tot ce le-a ieşit în cale.) 2. a desfiinţa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a distruge pe toţi.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. şi reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a şterge. (A distruge cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. şi reg.) a (se) ticăloşi, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a distruge.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a distruge recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a distruge toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au distruge haina.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

distrúge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem; part. distrús
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localităţi etc.) A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DISTRÚGE mă distrúg intranz. 1) (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-şi pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-şi pierde sănătatea. /<it. distruggere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf.s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].
Trimis de LauraGellner, 19.05.2006. Sursa: DN

distrúge (distrúg, distrús), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. it. distruggere. – Der. distructiv, adj.; distrucţi(un)e, s.f.; distrugător, adj.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DISTRÚGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • distrugător — DISTRUGĂTÓR, OÁRE, distrugători, oare, adj., s.n. 1. adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. s.n. Navă de luptă de tonaj mediu şi cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete şi torpile; contratorpilor. –… …   Dicționar Român

  • mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… …   Dicționar Român

  • nimici — NIMICÍ, nimicesc, vb. IV. tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desfiinţa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. – Din nimic. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • ruina — RUINÁ, ruinez, vb. I. refl. şi tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. fig. A şi pierde sau a face pe cineva să şi piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A( şi) distruge sănătatea. [pr …   Dicționar Român

  • prăpădi — PRĂPĂDÍ, prăpădesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) nărui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. tranz. A ucide, a omorî, a răpune. ♦ refl. A şi pierde viaţa …   Dicționar Român

  • autodistruge — AUTODISTRÚGE, autodistrúg, vb. III. refl. A se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.[pr.: a u ] – Auto1 + distruge. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autodistrúge vb. (sil. a u ) → distruge Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • zdrobi — ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte. ♦ refl. A se destrăma, a pieri. 2. refl. fig. (reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa,… …   Dicționar Român

  • arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi …   Dicționar Român

  • dinamita — DINAMITÁ, dinamitéz, vb. I. tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  dinamitá vb …   Dicționar Român

  • mistui — MISTUÍ, místui, vb. IV. 1. tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanţe direct asimilabile de organism; a digera. ♢ expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”