- mistui
- MISTUÍ, místui, vb. IV. 1. tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanţe direct asimilabile de organism; a digera. ♢ expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. tranz. A distruge, a nimici. ♦ refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri. ♦ tranz. şi refl. spec. A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenuşă. ♦ A cheltui (bani, averi), a irosi. 3. tranz. şi refl. fig. A (se) chinui sufleteşte, a (se) distruge moral şi fizic (încetul cu încetul). 4. tranz. şi refl. A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [prez. ind. si: mistuiesc] – Din magh. emészteni.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MISTUÍ vb. 1. v. digera. 2. a distruge, a nimici, a prăpădi. (Revărsarea a mistui totul în calea ei.) 3. v. arde. 4. v. ascunde.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMISTUÍ vb. v. dispărea, pierde, pieri, salva, scăpa, scoate, suferi, suporta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemistuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. místuie, imperf. 3 sg. mistuiáTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MISTUÍ místui tranz. 1) (alimente) A transforma în substanţe asimilabile de organism; a digera. 2) fig. A consuma până la terminare; a epuiza. Boala i-a mistuit puterile. ♢ A nu mistui pe cineva (sau ceva) a nu putea suferi pe cineva (sau ceva). 3) A supune unor chinuri sufleteşti; a chinui. 4) A face să se mistuie. /<ung. emésztTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE MISTUÍ mă místui intranz. 1) A se distruge prin ardere; a se transforma în cenuşă. 2) A înceta să mai fie în câmpul de vedere al cuiva; a se face nevăzut; a se evapora; a dispărea; a eclipsa. 3) fig. A pierde treptat vigoarea fizică şi/sau morală (sub influenţa unor factori nocivi). /<ung. emésztTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmistuí (-uésc, mistuít), vb. – 1. A digera. – 2. A consuma, a devora. – 3. A suprima, a anihila. – 4. A ţine ascuns, a face să dispară. – var. amistui. Mag. emészteni (Cihac, II, 516; Tiktin; Mîndrescu 173; Gáldi, Dict., 83). – Der. mistuitor, adj. (devorator, vorace).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.