devora

DEVORÁ, devorez, vb. I. tranz. (Despre animale şi, ir., despre oameni) A mânca cu lăcomie, a înghiţi pe nemestecate. ♦ fig. A consuma, a mistui, a înghiţi. Focul a devorat casa. ♢ expr. A devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes şi fără a-şi întrerupe o clipă lectura. – Din fr. dévorer, lat. devorare.

Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



devorá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. devoreáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DEVOR//Á devoraéz tranz. 1) (despre ani-male) A mânca sfâşiind cu dinţii. 2) (despre persoane) A mânca repede şi cu lăcomie (înghiţind fără a mesteca). 3) (despre flăcări) A arde până la temelie; a mistui. 4) fig. A citi repede şi cu aviditate. /<fr. dévorer, lat. devorare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEVORÁ vb. I. tr. 1. A mânca prada, sfâşiind-o cu dinţii; a mânca lacom. 2. (fig.) A sfâşia, a mistui, a înghiţi. [P.i. -rez. / < fr. dévorer, lat. devorare].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN