- mistuitor
- MISTUITÓR, -OÁRE, mistuitori, -oare, adj. 1. Care mistuie (2); distrugător, nimicitor. 2. fig. Care chinuieşte (sufleteşte), care distruge moral şi fizic (încetul cu încetul). [pr.: -tu-i-] – Mistui + suf. -tor.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MISTUITÓR adj. 1. v. pustiitor. *2. (fig.) devorant, nesăţios. (O pasiune mistuitoroare.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMISTUITÓR adj. v. consistent, hrănitor, nutritiv, săţios, suculent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemistuitór adj. m, (sil. -tu-i-), pl. mistuitóri; f. sg. şi pl. mistuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMISTUIT//ÓR mistuitoroáre (mistuitoróri, mistuitoroáre) Care mistuie; cu proprietatea de a mistui. Dureri mistuitoroare. [Sil. -tu-i-] /a mistui + suf. mistuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.