- cerceta
- CERCETÁ, cercetez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) examina cu atenţie; a (se) observa, a (se) controla. ♦ tranz. A studia, a consulta. ♦ tranz. A căuta. 2. tranz. A căuta să afle; a se informa; a iscodi. 3. tranz. A întreba, a chestiona. ♦ (jur.) A face o cercetare; a ancheta. 4. tranz. (pop.) A vizita. – lat. circitare "a da târcoale".Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CERCETÁ vb. 1. v. analiza. 2. v. examina. 3. v. căuta. 4. a consulta, a examina, a studia. (Am cerceta toate documentele.) 5. v. consulta. 6. v. documenta. 7. v. informa. 8. v. verifica. 9. v. vedea. 10. v. sonda. 11. v. ancheta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCERCETÁ vb. v. vizita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecercetá vb., ind. prez. 1 sg. cercetéz, 3 sg. şi pl. cerceteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CERCET//Á cercetaéz tranz. 1) A supune unei analize; a studia; a investiga; a analiza; a considera. cerceta locurile. cerceta problema. 2) A privi cu atenţie; a examina; a studia. 3) jur. A supune unei anchete (pentru a afla ceva); a ancheta. cerceta un martor. /<lat. circitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcercetá (cercetéz, cercetát), vb. – 1. A examina, a cerceta, a iscodi, a verifica. – 2. A consulta, a sonda, a aprecia. – 3. A întreba. – 4. (înv.) A vizita, a fi în relaţii. lat. cĭrcĭtāre (Diez, Gramm., I, 32; Puşcariu 344; Candrea-Dens., 314; REW 1943; Iordan, Dift., 141; DAR), cuvînt care s-a păstrat numai în rom. – Der. cercetaş, s.m. (explorator; boy scout); cercetăşie, s.f. (organizaţie a cercetaşilor); cercetăşime, s.f. (grupare de cercetaşi); cercetător, adj. (care cercetează). Dosoftei foloseşte forma cercăta, "a examina" pe care Pascu, Beiträge, 9 şi DAR o explică drept rezultat al contaminării lui cerceta cu căta (sau cu cerca, după REW 1943); însă forma aceasta nu pare sigură.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.