- interogatoriu
- INTEROGATÓRIU, interogatorii, s.n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părţi implicate într-un proces şi a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări şi răspunsuri. – Din fr. interrogatoire.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98ÍNTEROGATÓRIU s. (jur.) (înv.) tacrir.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeinterogatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. interogatóriul; pl. interogatórii, art. interogatóriile (sil. -ri-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTEROGATÓRI//U interogatoriui n. 1) Totalitate a întrebărilor puse unui inculpat sau împricinat şi a răspunsurilor la ele în cadrul unui proces judecătoresc. 2) Document în care se înregistrează aceste întrebări şi răspunsuri. /<lat. interrogatorius, fr. interrogatoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTEROGATÓRIU s.n. Totalitatea întrebărilor puse de către judecător unei părţi implicate în proces şi a răspunsurilor date de acesta; actul care consemnează aceste întrebări şi răspunsuri. [pron. -riu. / cf. fr. interrogatoire, it. interrogatorio].Trimis de LauraGellner, 07.08.2006. Sursa: DNINTEROGATÓRIU s. n. totalitatea întrbărilor puse de către judecător unei părţi implicate în proces şi a răspunsurilor date; actul care consemnează. (< fr. interrogatoire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.